Pentru vizita la Santa Barbara am rezervat o zi întreagă, drept pentru care am decis că merită și un articol separat :) A fost o duminică plină de emoții, îmi doream demult să ajung acolo. Câți dintre voi își mai amintesc de serialul omonim difuzat de TVR2 acum hăăăt, mulți ani? Mie mi-a plăcut, eram îndrăgostită de Mason 😀 și găseam locația absolut fascinantă. Ei bine, într-o zi de final de iulie a anului 2017 am ajuns acolo. Și-am avut surpriza să găsesc exact ceea ce păstraseră amintirile mele - de fapt, chiar ceva mai mult decât atât.
Santa Barbara este considerată o localitate exclusivistă, nu numai datorită reliefului spectaculos, vegetației luxuriante, clădirilor-bijuterii (cum ar fi tribunalul) și climatului constant în cea mai mare parte a anului, dar și faptului că este locuită în mare parte de oameni foarte bogați, care au construit vile grandioase de-a lungul coastei. Practic, se poate spune că orice loc din Santa Barbara constituie un obiectiv demn de a fi fotografiat.
Soarele Californiei, celebrul soare despre care s-au compus inclusiv cântece, este pus aici cu adevărat în valoare. Răspândește o lumină aparte, parcă mai ”albă” și mai strălucitoare, diferită de cea pe care-o cunoaștem din Europa.
Sediul misiunii și, mai ales, fântâna din fața lui m-au emoționat. Erau chiar imaginile de pe genericul serialului.
Se putea să nu mă cocoț eu pe marginea fântânii? 🤔 Inimaginabil, după cum n-am rezistat nici tentației de-a mă ”trage-n poză” cu un autobuz foarte cochet.
În pregătire era un festival local (dovadă și steagurile agățate în copaci), iar în vederea acestui eveniment, niște păpuși vii 🙂 se antrenau pentru dansuri specifice zonei.
(Nu, n-am putut s-o evităm pe doamna cu rucsac, era antrenoarea lor și nu se arătase prea cooperantă, cu alte cuvinte nu s-a dat la o parte din cadru).
Ne-am plimbat pe străzi și nu conteneam să ne minunăm de aerul estival și de atmosfera de vacanță cvasi-permanentă ale stațiunii. Am vizitat tribunalul, cunoscut pentru arhitectura interioară deosebită.
Dacă tot vii la judecătorie cu tot felul de daraveri... măcar să fie frumos în jur, concluzionez eu :)))
Am mâncat de prânz la un restaurant local, iar în imediata vecinătate se afla un bazin cu țestoase care știau ce vor de la viață.
Despre mâncare nu pot spune că o rețin a fi fost deosebită, în schimb am băut pentru prima dată limonadă din castravete. Bună și foarte indicată pentru zilele toride, recomand.
La întoarcere ne-am oprit într-o suburbie numită Montecito, unde am mâncat un desert cu și din ciocolată, căruia nu ne-am gândit să-i facem poze (mai bine că nu, aș fi salivat pe monitor cu ochii la el, cred). Țin minte că au fost churros (foaaarte buni, fragezi și aromați), precum și niște prăjiturele numite Milky Way. Viața mea, înghit în sec numai cât mi-aduc aminte de ele :))) De băut, o nouă premieră - limonada din lavandă. Gustoasă, dar parcă n-a prea mers cu ciocolata, totuși... Pe lângă asta, se înțelege de la sine, cafea.
A fost o zi plină de culoare, lumină și vise împlinite. Nu l-am găsit pe Mason, dar sigur era el pe acolo, pe undeva... 🙂
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu